Te-ai întrebat vreodată ce sunt fonturile? Dar familiile de fonturi? Vrei să știi mai multe despre proprietățile, greutatea și stilul fonturilor? În acest ghid, răspundem la toate aceste întrebări (precum și la altele) și explicăm acele mici detalii care, împreună, definesc un font și o familie de fonturi. Să începem:

Ce este un font?

Prin definiție, un font este un set de caractere, ce conține, de obicei, litere, numere, semne de punctuație și alte simboluri. Fonturile sunt caracterizate prin dimensiune, grosime și stil. Unele fonturi sunt mai mari, altele sunt mai îngroșate sau mai italice decât altele.

Fonturile au diferite forme și dimensiuni

Toate aceste caracteristici se aplică fonturilor pe care le folosim în ziua de astăzi, chiar dacă acum folosim și vedem fonturi afișate pe ecrane de tot felul. Fonturile folosite pe calculatoare, în browsere web, în aplicații de editare sau în orice alte aplicații sunt încă definite de aceleași caracteristici: dimensiune, grosime și stil.

Hai să ne uităm pe rând la aceste trei caracteristici principale și să vedem de ce sunt atât de importante. Probabil că ai auzit de fontul Arial, așa că îl vom folosi drept exemplu.

Ce este dimensiunea unui font?

Dimensiunea unui font este, de obicei, măsurată în puncte, care sunt deseori echivalente cu pixelii de pe monitoarele calculatoarelor și de pe alte tipuri de ecrane. De exemplu, un font Arial de 14 puncte înseamnă că fontul pe care îl folosești se numește Arial și că are caractere (litere, numere și alte simboluri) cu o dimensiune, sau înălțime dacă preferi, de maxim 14 puncte. O propoziție scrisă cu Arial de 14 puncte arată astfel:

Mărimea fontului este măsurată în puncte

Ce este greutatea unui font?

Fonturile sunt caracterizate și de grosime. Greutatea unui font se referă la cât de groase sunt caracterele pe care le conține sau, mai precis, cât de groase sunt liniile caracterelor. Tipurile obișnuite de font sunt normal, îngroșat sau subțire. Greutatea implicită este cea normală; un font subțire are caractere mai înguste decât cele din fontul normal. În mod similar, un font îngroșat are caractere mult mai pronunțate decât cele obișnuite ale aceluiași font.

Un font poate avea și alte greutăți, precum mai subțire, semi-îngroșat sau și mai îngroșat. Uneori, greutatea unui font poate fi specificată chiar și în numere; de exemplu, un font poate fi 100 subțire sau 600 îngroșat. Cu toate acestea, utilizatorul obișnuit va avea probabil de-a face cu greutăți normale, obișnuite sau cu fonturi îngroșate. Mai jos, poți vedea un exemplu cu un font Arial Bold (îngroșat), alături de un font Arial Regular (normal). Este evident care este versiunea îngroșată.

Greutatea are legătură cu grosimea liniilor caracterelor

Ce este stilul unui font?

Cea de-a treia caracteristică esențială a unui font este stilul său. Fonturile pot fi italice (sau oblice), condensate (sau înguste), comprimate, extinse și așa mai departe. De exemplu, caracterele dintr-un font italic vor avea toate o înclinare distinctivă. Caracterele dintr-un font condensat sau îngust au o spațiere mai mică între caractere decât în mod normal, iar un font extins va avea spațieri mai mari între caracterele sale. Iată un exemplu de fonturi cu stiluri diferite:

Text scris cu Arial Narrow și Arial Italic

Pe lângă cele trei caracteristici principale care îl definesc (dimensiune, greutate și stil), un font este caracterizat și de alte lucruri, precum design, metoda prin care sunt reprezentate caracterele sale (cu ajutorul punctelor sau vectorial) sau prin orientarea lor.

De exemplu, fonturile arabice sunt concepute pentru cititul de la dreapta la stânga, în loc de stânga-dreapta, ca fonturile folosite de majoritatea limbilor.

Ce este o familie de fonturi?

O familie de fonturi este definită ca mulțimea fonturilor care împart aceleași caracteristici de design. Fonturile care fac parte din aceeași familie pot varia în dimensiune, greutate și stil, dar au aceleași caracteristici esențiale de design.

De exemplu, atunci când oamenii se gândesc la Arial, se referă la un singur tip de font, dar este, de fapt, o întreagă familie, caracterizată de aceleași linii drepte și aspect al literelor. Poți privi lucrurile astfel: o familie de fonturi este suma tuturor greutăților și stilurilor unui anumit font.

Fonturile ca fișiere pe calculatorul tău

Fonturile sunt stocate sub formă de fișiere pe calculatoarele noastre cu Windows sau cu alte sisteme de operare. Un fișier de font conține detalii despre design, mărime, greutate și stil, ca și despre caracterele incluse. La fel cum fișierele executabile au extensia “.exe” în Windows, și fonturile au câteva extensii specifice. Cele mai uzuale extensii pentru fonturi sunt TTF și OTF.

Extensiile fișierelor pentru fișiere cu fonturi

TTF este un acronim pentru TrueType Fonts, un format de fonturi creat de Apple, a cărui licență a fost oferită gratuit lui Microsoft în 1980. Din acest motiv, acest format este acum cel mai folosit pe calculatoarele cu Windows. Poți găsi mai multe detalii despre acest tip fonturi și o scurtă istorie despre el, aici: TrueType.

OTF vine de la OpenType Font. Și OpenType este un produs Microsoft, dar de această dată cu ajutorul lui Adobe, în loc de Apple. Fonturile OpenType sunt folosite atât pe calculatoare cu Windows, cât și pe site-uri web.

Pe calculatoarele și dispozitivele cu Windows, fonturile instalate sunt stocate pe partiția ta de sistem - cea pe care ai instalat sistemul de operare - în subfolderul Fonts al folderului Windows. Când descarci un font, îl poți salva în orice folder vrei, dar odată instalat, o copie a fontului este stocată în folderul menționat.

Locația fonturilor instalate în Windows

Dacă vrei mai multe detalii despre lucrul cu fonturi pe un calculator cu Windows, iată un articol despre Cum vezi și instalezi fonturi în Windows 11 și Windows 10.

Dacă vrei să găsești fonturi pe internet și să le descarci pe calculatorul tău, iată 10 locuri de unde poți descărca fonturi gratuit și în siguranță.

Greu de citit la rezoluții mici

Citirea fonturilor la rezoluții mici a apărut ca problemă la primele fonturi folosite pe ecranele calculatoarelor. În loc de linii netede, rezoluția mică a avut ca rezultat caractere greu de citit. Fonturile TrueType au introdus o îmbunătățire semnificativă folosind o tehnologie numită hinting. Mai târziu, a apărut anti-aliasing și în final, subpixel rendering (randarea sub nivelul de pixel). Microsoft a implementat această ultimă tehnologie sub numele ClearType. ClearType poate fi activat sau dezactivat în Windows în funcție de preferințele utilizatorului.

Subpixel rendering (randarea sub nivelul de pixel) profită de tehnologia folosită la ecranele LCD. Pentru fiecare pixel de pe un ecran LCD există de fapt trei subpixeli pentru fiecare culoare de bază (roșu, verde, albastru). Culoarea albă este obținută prin aprinderea celor trei pixeli la intensitate maximă. Subpixel rendering afișează informații diferite pe fiecare subpixel de culoare, luând în considerare apropierea pentru a netezi marginile liniilor.

De la stânga: fără anti-aliasing, subpixel rendering, anti-aliasing, ClearType

Unii oameni sunt deranjați de această tehnologie, deoarece fonturile le apar în culori, în loc de negru. Efectul se înrăutățește dacă fundalul ecranului nu este alb. Dacă ai această problemă, poți dezactiva această caracteristică în Windows.

O scurtă istorie a fontului

Din punct de vedere istoric, cuvântul font, sau fount, însemna un set de caractere diferite care erau fie sculptate din lemn, fie modelate turnând metal încins într-o matriță. Primul font a apărut probabil o dată cu dezvoltarea primei tehnici de imprimare. Asta s-a întâmplat în Asia de Est, undeva între 206 î.e.n - 220 e.n, când chinezii au început să folosească imprimarea cu blocuri de lemn pe țesături și pe hârtie. Până la finalul secolului 11, în Asia de Est se inventase presa manuală cu literă de tipar din lemn, iar până în secolul al 13-lea, Coreea dezvoltase presa manuală cu literă de tipar din metal. Cronologic, următorul pas important a fost invenția presei tipografice mecanice de către Johannes Gutenberg în Europa, undeva în 1450. Acesta a fost momentul în care Gutenberg a angajat un scrib pentru a-l ajuta să deseneze și să creeze primul font din Lumea Vestică. Conform Wikipedia, avea 202 caractere și a fost folosit la tipărirea primelor cărți în Europa. Nu mult timp după aceasta, Gutenberg a creat un al doilea font cu 300 de caractere, pe care l-a folosit pentru a crea prima Biblie imprimată din lume. Este cunoscută sub numele de Biblia Gutenberg, sau Biblia cu 42 de linii, Biblia Mazarin sau B42. Indiferent de numele pe care îl poartă, aceasta marchează începutul erei cărții imprimate în Europa și în general în occident.

Fontul folosit în Biblia Gutenberg

Multe tipuri de fonturi au apărut ulterior, dar “ascensiunea fonturilor” a fost în secolul 20, când tipărirea a devenit o industrie și s-au răspândit presele de tipar industriale. Aceasta a fost perioada distribuirii la scară largă a cărților și ziarelor tipărite și, ca urmare, au apărut și foarte multe fonturi.

Apoi, începând cu ultima parte a secolului 20, oamenii au început să facă trecerea de la a citi pe hârtie la a citi pe ecrane. Datorită expansiunii internetului, cititul știrilor și descoperirea de informații scrise în general au devenit activități din ce în ce mai populare pe calculatoare, tablete, smartphone-uri și alte dispozitive similare. Oamenii au început să acorde mai multă atenție la cum arată fonturile afișate pe ecrane, așa că din ce în mai mulți designeri au început să creeze fonturi. Astfel, în prezent, este greu de știut câte fonturi diferite există - estimările sunt între 500.000 și 1.000.000.

Ce fonturi preferi?

Sperăm că, în acest articol, am reușit te ajutăm să înțelegi ce sunt fonturile și familiile de fonturi. Spune-ne ce fonturi preferi să folosești. Dacă ai întrebări despre acest subiect sau crezi că mai sunt alte informații ce lipsesc din acest articol, nu ezita să ne scrii un comentariu mai jos.